Muzeul Judeţean Olt participă la „Noaptea Muzeelor”

Ajunsă la cea de-a opta ediţie, „Noaptea Muzeelor” va fi celebrată anul acesta şi în Olt. Astfel, în 19 mai, Muzeul Judeţean Olt va rămâne deschis şi pe timpul nopţii, iar intrarea va fi gratuită pentru toţi cei care vor dori să viziteze expoziţiile din cadrul instituţiei.

„Pregătim un program special, nu numai pentru «Noaptea Muzeelor», la care participă mai multe muzee din toată ţara, ci şi pentru săptămâna de dinaintea evenimentului”, a declarat Laurenţiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt.

Potrivit datelor de pe site-ul dedicat acţiunii, aproximativ şaptezeci de muzee din peste 25 de judeţe ale României îşi vor aştepta vizitatorii în nocturnă în noaptea de 19 mai.

Harry Potter şi Zeii din Olimp, în „vizită” la Slatina

Aristotel, Monalisa, cel mai gras om din lume, personajele din Harry Potter, Shrek, zeii din Olimp şi zeci de alte personaje au ajuns de miercuri la Muzeul Judeţean Olt. Este vorba despre o parte din exponatele Muzeului Figurilor de Ceară din Sankt Petersburg, unul dintre cele mai puternice muzee de profil.

Slătinenii au posibilitatea, începând din 11 aprilie, să stea faţă în faţă cu personaje cunoscute din cărţi, filme şi desene animate, ori oameni care prin diverse acţiuni au intrat în Cartea Recordurilor. Omul-lup, cei mai scunzi gemeni ori cel mai gras om din lume, William Shakespeare, Leonardo da Vinci, Monalisa şi multe alte personaje din mitologie: Zeus, Minotaurul, Venus din Milo, Elena din Troia, pot fi întâlnite numai la Muzeul Judeţean Olt, zilnic, între orele 09:00 şi 18:00.

„Expoziţia cuprinde o infimă parte din exponatele Muzeului Figurilor de Ceară din Sankt Petersburg. La Slatina am venit cu aproximativ 40 de figuri de ceară ce reprezintă personaje din mitologia greacă, celebrităţi, personaje din filme pentru copii sau desene animate şi curiozităţi care prezintă malformaţia corpului uman, cele care au stat de fapt la baza realizării figurilor de ceară”, a explicat Marian Ciobanu, însoţitorul expoziţiei figurilor de ceară „Mit, ficţiune şi realitate”.
Niciun personaj din România

Cu toate că Muzeul Figurilor de Ceară din Rusia vine în România cu expoziţii de foarte mulţi ani, specialiştii nu au fost interesaţi până în prezent de realizarea unui personaj sau a unei personalităţi româneşti.

„Noi venim în România de peste zece ani şi am fost întrebat de nenumărate ori dacă printre exponate se regăseşte şi copia din ceară a vreunui român. Ştiu că era vorba la un moment dat să fie realizată sosia lui Nicolae Ceauşescu, chiar şi de gimnasta Nadia Comăneci se vorbea. Nu ştiu de ce s-a renunţat la idee, cred că ar fi avut succes nu numai în România, ci şi în alte ţări”, e de părere Marian Ciobanu.

Tehnica realizării figurilor de ceară

Arta confecţionării figurilor de ceară este complexă şi poate să dureze chiar două-trei luni până când un personaj este finalizat, mai ales în condiţiile în care se reprezintă un personaj real şi este necesar să se respecte toate datele antropometrice.

„La realizarea unei figuri de ceară lucrează în general opt specialişti: istorici, sculptori, designeri, croitori, coafori, machiori. Nu toată figura este modelată din ceară, doar părţile vizibile, restul părţilor corpului fiind confecţionate din lemn, ipsos, carton, plastic sau fibră de sticlă. Ceara este preparată într-un mod special: în jur de 90% este ceară de albină şi 10-12% este un amestec de soluţii care să asigure piesei respective conservarea în timp. Ochii şi dinţii sunt proteze executate din sticlă şi, respectiv, porţelan. Părul este natural şi se implantează manual, cu un ac fierbinte, pentru fiecare figură din ceară fiind utilizate aproximativ 40.000 de fire de păr, în condiţiile în care un om are în general 150.000 fire. Cea mai scumpă parte a figurii sunt ochii”, a precizat însoţitorul expoziţiei.

Muzeu specializat în expoziţii itinerante

Cel mai vechi muzeu de ceară şi cu siguranţă cel mai cunoscut rămâne Madame Tussaud’s, care are ca exponate copii de ceară la aproape toate celebrităţile secolului, fiind acoperite toate domeniile. Muzeul din Sankt Petersburg este al doilea muzeu de ceară ca mărime din lume, cu un patrimoniul muzeal ce însumează peste 1.500 obiecte. Spre deosebire de alte muzee de profil, acesta este specializat în expoziţii itinerante, care ajung anual în zeci de ţări. Mai mult, expoziţiile sunt mixte, iar tematica este înnoită periodic, pentru a răspunde intereselor unui număr cât mai mare de persoane, din categorii de vârste diferite.

Cea mai veche piesă din colecţia muzeului datează din  secolul XVIII, anul 1725, şi reprezintă masca mortuară a ţarului Petru cel Mare, expusă în prezent la Muzeul Ermitaj.

„Începutul realizării figurilor de ceară în Rusia a fost făcut de ţarul Petru cel Mare, care în timpul vizitei din anul 1705 în Ţările de Jos vede pentru prima oară figuri de ceară. Extrem de impresionat, ţarul se hotărăşte să înfiinţeze un astfel de atelier şi în Rusia. Astfel, se inaugurează o frumoasă tradiţie care va continua până la revoluţia din noiembrie 1917. În timpul comunismului, această practică a fost interzisă, dar la sfârşitul anilor 1980, a fost reluată, astăzi fiind concepute şi realizate noi şi noi figuri de ceară, din cele mai variate domenii”, a declarat Marian Ciobanu. Expoziţia va rămâne la sediul Muzeului Judeţean Olt din strada Ana Ipătescu, numărul 1 şi vor rămâne la Slatina până la jumătatea lunii mai.

Taxa de intrare este de 7 lei pentru adulţi, 5 lei pentru studenţi, copii, pensionari şi 4 lei pentru grupuri organizate.

Expoziţie de figuri de ceară, la Slatina

Muzeul Judeţean Olt găzduieşte începând de mâine şi până pe 13 mai o expoziţie a figurilor de ceară intitulată "Mit, ficţiune şi realitate". Expoziţia cuprinde câteva dintre exponatele Muzeului Figurilor de Ceară din St. Petersburg, al cărui patrimoniu însumează peste 1.500 obiecte. Muzeul Judeţean Olt, situat în Slatina, pe strada Ana Ipătescu nr. 1, poate fi vizitat zilnic, între orele 9:00 şi 18:00. Taxa de intrare este de 7 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru studenţi, copii şi pensionari, în timp ce membrii grupurilor organizate vor plăti doar 4 lei pentru o vizită la muzeu.

Nimeni nu-i perfect”, o comedie romantică la Teatrul „Eugen Ionescu” Slatina

Astăzi, cu începere de la ora 18.30, în sala de spectacole a Centrului Cultural „Eugen Ionescu” din municipiul Slatina se joacă piesa de teatru „Nimeni nu-i perfect”, regizată de maestrul Radu Beligan.

În România, piesa se joacă pentru prima oară. Aşadar, la Slatina, va avea loc premierea acestei comedii romantice. Piesa „Nimeni nu-i perfect”, de Simon Williams, are un umor spumos şi este antrenantă prin acţiunile celor patru actori principali, faţă de care vei simţi inevitabil empatie şi duioşie. Toate cele patru personaje au o paletă emoţională perfect creionată prin care transpare o umanitate veselă şi liniştitoare.

În comedia romantică „Nimeni nu-i perfect” joacă Silviu Biriş, Ştefan Radof, Andreea Şofron, Rodica Ionescu, Florentina Tilea şi copilul Andreea Maria Popescu. Biletele au fost puse în vânzare la casieria Centrului Cultural „Eugen Ionescu” Slatina.

Dinu Lipatti, comemorat de slătineni

Marele pianist, compozitor şi pedagog român Dinu Lipatti, slătinean după mamă, a fost omagiat ieri, în ziua când ar fi împlinit 95 de ani.

 

Cu toate că nu a fost născut la Slatina, copilăria lui Lipatti se leagă de oraşul de pe malul Oltului, de unde provenea mama acestuia, Anna Lipatti, născută Racoviceanu. Drept urmare, în urmă cu 15 ani oamenii de cultură din Slatina luau decizia de a organiza anual acţiuni în memoria lui Dinu Lipatti. Anul acesta, marele pianist a fost celebrat printr-un simpozion organizat la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” Olt, precum şi printr-un concert, la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.

Model pentru mulţi tineri muzicieni din Slatina

În cadrul simpozionului de la Biblioteca Judeţeană Olt, profesorii Viorel Anastasiu, Ilie Hău şi Cristina Jercău au vorbit despre viaţa şi activitatea pianistului, dar şi despre modul în care acesta a influenţat şi a atras spre acest domeniu numeroşi tineri.

„Multă lume se întreabă de ce îl sărbătorim pe Dinu Lipatti la Slatina, dacă el s-a născut la Bucureşti. Răspunsul este foarte simplu: Dinu Lipatti este slătinean după mamă şi a petrecut foarte multe vacanţe aici, în casa Racoviceanu, imobil care a fost demolat ulterior. Cel mai probabil, Dinu Lipatti a dat un suflu muzical oraşului nostru. Astfel, în 1960 s-a înfiinţat şcoala de muzică, iar mulţi dintre elevii acestei şcoli au ajuns profesori şi chiar vedete, un exemplu fiind soprana Felicia Filip, au reprezentat Slatina şi România la numeroase concursuri. Chiar şi astăzi elevii acestei şcoli participă la olimpiade şi concursuri naţionale şi internaţionale şi se întorc de fiecare dată cu trofee”, a declarat Viorel Anastasiu, directorul şcolii de muzică din cadrul Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu”.

Dinu Lipatti, „instrument al lui Dumnezeu”

Născut la 19 martie 1917 într-o familie cu tradiţie muzicală, Dinu Lipatti a avut din fragedă copilărie înclinaţii muzicale. Oferea primul micro-recital la vârsta de numai patru ani şi era acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui „copil minune”, dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ. Admis la Conservatorul din Bucureşti, Lipatti mergea în 1934 la concursul internaţional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Acesta l-a invitat la Paris să-şi continue sub conducerea sa studiile la Ecole Nationale de Musique. În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist în diverse oraşe europene, reputaţia sa continuând să crească cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti, unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu, naşul său de botez. În 1943 pleacă în Elveţia, unde devine profesor la Conservatorul din Geneva.

„În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutăţească. La 16 septembrie 1950, deşi slăbit fizic, Dinu Lipatti insistă să susţină un concert, la Besancon, în Franţa, aceasta urmând să fie ultima sa apariţie în public. În partea a doua a recitalului, puterile îl părăsesc şi se retrage. După o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se aşază la pian şi interpretează o compoziţie a lui Johann Sebastian Bach”, a explicat Ilie Hău.

Două luni şi jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viaţă la vârsta de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.

Acţiunile dedicate marelui pianist au fost încheiate spre seară, cu un concert susţinut de peste zece elevi şi profesori ai şcolii de muzică, organizat la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.

Tudor Gheorghe - un olten cum altii nu-s

S-a nascut la 1 august 1945 in comuna Podari, judetul Dolj, intr-o familie de tarani. Copilaria, dar mai ales adolescenta, au fost doua perioade dificile - tatal, cantaret de biserica, fiind arestat si detinut politic la Aiud.

Studii
Liceul `Nicolae Balcescu`, din Craiova
Institutul de Teatru, Bucuresti, clasa de actorie (absolvent in 1966)
Cariera artistica
1966 - angajat la Teatrul National Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din tara.

Dupa rolurile jucate in studentie, debuteaza pe scena Nationalului craiovean in Paznicul tanar din `Cocosul negru`, de Victor Eftimiu - un debut destul de modest, marcand, totusi, inceputul unei cariere pe care avea sa o construiasca prin talent, multa munca si abnegatie, ajungand unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori romani.

Pana la adevarata afirmare, ce a urmat peste cativa ani, continua sa joace roluri de comedie sau drama alaturi de mari actori craioveni ai timpului, reusind ca din roluri, de cele mai multe ori mici, sa obtina adevarate bijuterii interpretative ca in `Visul unei nopti de iarna`, de Tudor Musatescu, `D-ale carnavalului`, de I.L.Caragiale sau `Doamna nevazutã`, de Calderon de la Barca.
In perioadele 1970 - 1980 si 1980 - 1990 a realizat interpretari de mare profunzime artistica in `Mitica Popescu`, de Camil Petrescu, `Filfizonul pedepsit`, de John Vanbrugh, `Unchiul Vanea`, de A.P.Cehov, sau inegalabilul `Pasare` din `Piticul din gradina de vara`, de D.R. Popescu.
In 1969, dupa trei ani de studiu asiduu, iese la rampa cu primul sau recital - `Menestrel la curtile dorului`. Succesul a fost nemasurat, pentru prima data in Romania un om, o chitara, farmecul si poezia tintuind in sala sute de spectatori pentru un timp record: peste doua ore fara pauza
Dupa alti doi ani de studii aprofundate, facute la Institul de folclor, Bucuresti, urmeaza al doilea recital - `Sapte balade`.
Din 1969, anul primului recital si pana in 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai putin de 22 spectacole-recital de muzica si poezie.
Incepind cu 1996 a lansat un adevarat program cultural, intitulat ` Tudore, deschide poarta!`, care contine sapte noi recitaluri, sase dintre ele fiind deja prezentate publicului, iar cel de al saptelea aflandu-se in lucru. Primul dintre aceste recitaluri - `Reintoarcerea`, a fost inregistrat in vederea realizarii primului CD Tudor Gheorghe, aparut la 1 iunie 1999.
Succesul, cariera si evolutia lui Tudor Gheorghe pot parea `venite de la sine`, dar in spatele uriasului succes se gasesc ani de munca inversunata, de studiu intens si de multe oprelisti si nevoi. Avand nenumarate probleme - adevarate ciocniri - cu organele de represiune din perioada comunista, lui Tudor Gheorghe i s-a interzis aparitia in public pentru aproape zece ani, pina la Revolutia din 89. I-au fost cenzurate, totodata, spectacolele, represiunea culminind in anul 1979, cand spectacolul ` Pe-un franc, poet` pe versuri de I.L. Caragiale a fost oprit imediat dupa premiera.
Astazi Tudor Gheorghe isi continua neobosit cariera inceputa in 1966, sustinand in continuare recitaluri in tara si strainatate si interpretind roluri dintre cele mai diverse pe scena Nationalui craiovean.
Marturii
`De fiecare data cand il ascult - si asta se intampla des- Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romanesca - populara si culta - poate misca muntii.(...) Problema mea, inhaland prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapanesc o lacrima de dragoste, admiratie si mandrie ca poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, imi e mai usor sa-l pup.` Marin Sorescu (1988)
`Tudor Gheorghe are o memorie fenomenala si asta explica cum a putul sa indeplineasca raptul fara a trezi banuieli, pentru ca atat cat ii stim, batrinii lautari cad la banuiala cand sunt fotografiati pe hartie. Intr-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremuratoare a `Mioritei` si niste cantece haiducesti cum nu mai aflasem( ...) Scriu cu toata raspunderea ca de la Maria Tanase nu am avut o personalitate mai puternica in ce priveste comorile noastre folclorice ca acest tanar si neintrecut actor din Craiova.` Eugen Barbu (1971)