Marele pianist, compozitor şi pedagog român Dinu Lipatti, slătinean după mamă, a fost omagiat ieri, în ziua când ar fi împlinit 95 de ani.
Cu toate că nu a fost născut la Slatina, copilăria lui Lipatti se leagă de oraşul de pe malul Oltului, de unde provenea mama acestuia, Anna Lipatti, născută Racoviceanu. Drept urmare, în urmă cu 15 ani oamenii de cultură din Slatina luau decizia de a organiza anual acţiuni în memoria lui Dinu Lipatti. Anul acesta, marele pianist a fost celebrat printr-un simpozion organizat la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” Olt, precum şi printr-un concert, la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.
Model pentru mulţi tineri muzicieni din Slatina
În cadrul simpozionului de la Biblioteca Judeţeană Olt, profesorii Viorel Anastasiu, Ilie Hău şi Cristina Jercău au vorbit despre viaţa şi activitatea pianistului, dar şi despre modul în care acesta a influenţat şi a atras spre acest domeniu numeroşi tineri.
„Multă lume se întreabă de ce îl sărbătorim pe Dinu Lipatti la Slatina, dacă el s-a născut la Bucureşti. Răspunsul este foarte simplu: Dinu Lipatti este slătinean după mamă şi a petrecut foarte multe vacanţe aici, în casa Racoviceanu, imobil care a fost demolat ulterior. Cel mai probabil, Dinu Lipatti a dat un suflu muzical oraşului nostru. Astfel, în 1960 s-a înfiinţat şcoala de muzică, iar mulţi dintre elevii acestei şcoli au ajuns profesori şi chiar vedete, un exemplu fiind soprana Felicia Filip, au reprezentat Slatina şi România la numeroase concursuri. Chiar şi astăzi elevii acestei şcoli participă la olimpiade şi concursuri naţionale şi internaţionale şi se întorc de fiecare dată cu trofee”, a declarat Viorel Anastasiu, directorul şcolii de muzică din cadrul Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu”.
Dinu Lipatti, „instrument al lui Dumnezeu”
Născut la 19 martie 1917 într-o familie cu tradiţie muzicală, Dinu Lipatti a avut din fragedă copilărie înclinaţii muzicale. Oferea primul micro-recital la vârsta de numai patru ani şi era acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui „copil minune”, dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ. Admis la Conservatorul din Bucureşti, Lipatti mergea în 1934 la concursul internaţional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Acesta l-a invitat la Paris să-şi continue sub conducerea sa studiile la Ecole Nationale de Musique. În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist în diverse oraşe europene, reputaţia sa continuând să crească cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti, unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu, naşul său de botez. În 1943 pleacă în Elveţia, unde devine profesor la Conservatorul din Geneva.
„În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutăţească. La 16 septembrie 1950, deşi slăbit fizic, Dinu Lipatti insistă să susţină un concert, la Besancon, în Franţa, aceasta urmând să fie ultima sa apariţie în public. În partea a doua a recitalului, puterile îl părăsesc şi se retrage. După o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se aşază la pian şi interpretează o compoziţie a lui Johann Sebastian Bach”, a explicat Ilie Hău.
Două luni şi jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viaţă la vârsta de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.
Acţiunile dedicate marelui pianist au fost încheiate spre seară, cu un concert susţinut de peste zece elevi şi profesori ai şcolii de muzică, organizat la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.
Model pentru mulţi tineri muzicieni din Slatina
În cadrul simpozionului de la Biblioteca Judeţeană Olt, profesorii Viorel Anastasiu, Ilie Hău şi Cristina Jercău au vorbit despre viaţa şi activitatea pianistului, dar şi despre modul în care acesta a influenţat şi a atras spre acest domeniu numeroşi tineri.
„Multă lume se întreabă de ce îl sărbătorim pe Dinu Lipatti la Slatina, dacă el s-a născut la Bucureşti. Răspunsul este foarte simplu: Dinu Lipatti este slătinean după mamă şi a petrecut foarte multe vacanţe aici, în casa Racoviceanu, imobil care a fost demolat ulterior. Cel mai probabil, Dinu Lipatti a dat un suflu muzical oraşului nostru. Astfel, în 1960 s-a înfiinţat şcoala de muzică, iar mulţi dintre elevii acestei şcoli au ajuns profesori şi chiar vedete, un exemplu fiind soprana Felicia Filip, au reprezentat Slatina şi România la numeroase concursuri. Chiar şi astăzi elevii acestei şcoli participă la olimpiade şi concursuri naţionale şi internaţionale şi se întorc de fiecare dată cu trofee”, a declarat Viorel Anastasiu, directorul şcolii de muzică din cadrul Colegiului Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu”.
Dinu Lipatti, „instrument al lui Dumnezeu”
Născut la 19 martie 1917 într-o familie cu tradiţie muzicală, Dinu Lipatti a avut din fragedă copilărie înclinaţii muzicale. Oferea primul micro-recital la vârsta de numai patru ani şi era acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui „copil minune”, dându-i în schimb o educaţie artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ. Admis la Conservatorul din Bucureşti, Lipatti mergea în 1934 la concursul internaţional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Acesta l-a invitat la Paris să-şi continue sub conducerea sa studiile la Ecole Nationale de Musique. În 1936 îşi începe cariera de pianist concertist în diverse oraşe europene, reputaţia sa continuând să crească cu fiecare apariţie în public. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial revine la Bucureşti, unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu, naşul său de botez. În 1943 pleacă în Elveţia, unde devine profesor la Conservatorul din Geneva.
„În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutăţească. La 16 septembrie 1950, deşi slăbit fizic, Dinu Lipatti insistă să susţină un concert, la Besancon, în Franţa, aceasta urmând să fie ultima sa apariţie în public. În partea a doua a recitalului, puterile îl părăsesc şi se retrage. După o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se aşază la pian şi interpretează o compoziţie a lui Johann Sebastian Bach”, a explicat Ilie Hău.
Două luni şi jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viaţă la vârsta de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.
Acţiunile dedicate marelui pianist au fost încheiate spre seară, cu un concert susţinut de peste zece elevi şi profesori ai şcolii de muzică, organizat la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu